Bustul lui Antoine Gouan în grădina botanică din Montpellier
Fiul avocatului și consilierului principal la Cour des Comptes („Curtea de Conturi”) Jean-Guillaume Gouan (n. 26 aprilie 1708), dintr-o familie originară din Saint-Gilles și al Annei Salavy, a fost primit student la „Colegiul Iezuiților” din Toulouse în 1844, pe care l-a absolvit-o cu diploma în „maestru de arte”. Apoi s-a înmatriculat pentru un studiu de medicină la Universitatea din Montpellier în 1749. La 19 februarie 1752 a primit titlul de absolvent al Baccalauréat universitaire, apoi, pe ziua de 8 iulie al anului, a fost licențiat, iar doctoratul l-a luat în ziua de 25 august 1752, profesorul lui fiind pe atunci renumitul Pierre Magnol (1638-1715). Vrând neapărat de a se perfecționa, a început să elaboreze practica medicală sub tutela medicului șef Jacques Serané în spitalul Saint-Éloi din Montpellier, dar suferința cotidiană a pacienților l-a copleșit. Astfel, după ce fusese interesat deja cu ani înainte în științele naturale, s-a dedicat pe deplin acestei materii pentru viitor. În consecință a fost admis la academia orașului ca asistent de botanică în 1757. În plus față unor activități din zoologie, el s-a preocupat principal cu botanica. Prin Sauvages de Lacroix a început să coopereze cu Carl von Linné la sfârșitul anilor 1750, cui i-a trimis mereu insecte solicitate. Linné l-a descris în scrisorile sale drept „corespondentul cel mai prețuit”. Pe lângă Linné a dus o conversație intensă între alții cu renumiții oameni de știință Ambroise Marie François Joseph Palisot de Beauvois, Jean-Guillaume Bruguière (1750-1798), Joseph Dombey (1742-1794), Albrecht von Haller (1708-1777), Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), (1752-1820) și Carl Peter Thunberg (1743-1828)
În 1762 a publicat un catalog de plante din grădina botanică în Montpellier, pe care l-a numit Hortus regius monspeliensis. Acest catalog a fost prima lucrare botanică din Franța bazată pe nomenclatorul biologic al lui Carl von Linné. Trei ani mai târziu, în 1765, a publicat Flora Monspeliaca. În 1770 a apărut Historia Piscicum, o lucrare ihtiologică care a mărit semnificativ numărul de pești din sistematica lui Linné. Dar savantul s-a interesat de asemenea pentru speciile ciupercilor, astfel a fost primul care a descris specia Grifola frondosa sub denumirea Agaricus cristatus deja în 1762. Mai departe a fost renumit pentru colecția sa de alge maritime recoltate în împrejurimea de Marseille.
În 1766 a devenit succesor al lui François Boissier de Sauvages de Lacroix (1706-1767) drept profesor de botanică la facultatea de medicină a universității din Montpellier.
Mai târziu, în 1794, Gouan a obținut în plus conducerea grădinii regale, azi „Grădina Națională” din Montpellier. Dar din păcate a căpătat din ce în ce mai mari problemele de vedere care l-au forțat să renunțe la diferitele sale funcții puțin câte puțin. Mai este raportat că Gouan a plantat primul Ginkgo biloba în Franța care se mai dezvoltă încă în prezent (2018) în grădina botanică din Montpellier. Această plantă a fost adusă de fostul lui elev și profesor de botanică Pierre Marie Auguste Broussonet după întoarcerea lui de la Londra în august 1782. Din cauza problemelor sale cu ochii, ultima s-a publicație a fost în 1804. Încă odată, în 1807, a ieși public, atunci când după moartea lui Broussonnet, titular al catedrei de botanică la Facultatea de Medicină și absolvent al lui Gouan, a încercat să se opună numirii lui Augustin Pyramus de Candolle (1778-1841). Apoi s-a retras în permanență și a decedat, aproape orb, la vârsta înaintată de 87 de ani în casa lui din oraș.
Savantul a descris în total 351 de genuri și specii de fosile, pești, plante și bureți, de văzut aici:[8] În următor sunt listate câteva genuri și specii prim-descrise de el:
^Pierre-Joseph Amoreux: „Notice historique sur Antoine Gouan, professeur de botanique à l'école de médecine de Montpellier” în: „Mémoires Soc. Linn. de Paris”, partea a 4-a: biografii, p. 656-682
^Louis Dulieu: „Antoine Gouan (1733-1821)”, în: „Revue d'histoire des sciences”, vol. 20, nr. 1, Editura Presses universitaires de France, Paris 1967, p. 33-48
^Pascal Duris : „Linné et la France (1780-1850) în: „Collection histoire des idées et critique littéraire”, nr. 318, Editura Librairie Droz, Geneva Geneva 1993, p. 113 pp.
^Jacques-Alphonse Mahul: „Annuaire nécrologique, ou Supplément annuel et continuation de toutes les biographies ou dictionnaires historiques”, 2e année, 1821, Editura Ponthieu, Paris 1822, p. 198-203
^Société de Gens des Lettres: „Biographie universelle ou dictionnaire historique contenant la nécrologie”, Editura Furne, Paris 1833, p. 1300
^„Syll. Fl. Eur.”, Editura N. M. Lindh., Oerebroe 1855, p. 148
^„Bull. Sci. Soc. Philom.”, Paris 1818, p. 30 și în „Dict. Sc. Nat.”, vol XIII, p. 255
^„The Synoptical Flora Telluriana”, vol. 2, Editura H. Probasco, Philadelphia1837, p. 49
^„Bol. Soc. Aragonesa Ci. Nat.”, vol. Xi, 1912, p. 205
^Julien Foucaud & Georges Rouy: „Flore de France; ou, Description des plantes qui croissent spontanément en France, en Corse et en Alsace-Lorraine” vol. 9, 1905, p. 101 [1]
^Julien Foucaud & Georges Rouy: „Flore de France; ou, Description des plantes qui croissent spontanément en France, en Corse et en Alsace-Lorraine” vol. 5, 1899, p. 278 [2]
^„Flora der Schweiz”, (încheiată si editată de Oswald Heer), Editura Fr. Schultess, Zürich1840, p. 757
^„Catalogue of the African plants”, vol. 1, Editura Order of the Trustees, Londra 1896, p. 552
^Adrian Hardy Haworth: „Narcissinearum Monographia”, 1832, p. 5. nr. 2
^ „Catalogue des plantes vasculaires de l'Europe centrale, comprenant la France, la Suisse, l'Allemagne’, Editura J.-B. Baillière, Paris 1847, p. 52
^„Fundamenta Agrostographiae”, Editura J. G. Heubner, Viena 1820, p. 148 [4]
^„P. Henningii Ten. Sylloge Fl. Nap.”, 1831, p. 153
^„Fundamenta Agrostographiae”, Editura J. G. Heubner, Viena 1820, p. 135
^ „Giorn. Fis. Chim. Storia Nat. Med. Arti Dec.”, vol. 2, nr. 5, 1822, p. 41
Bibliografie
Pierre-Joseph Amoreux: „Examen de la correspondance botanique d'Antoine Gouan, pour faire suite à son éloge”, insa: „Mémoires Soc. Linn. de Pari”, partea a 4-a: biografii, p. 683-730
Benoît Dayrat: „Les Botanistes et la Flore de France. Trois siècles de découvertes”, Publications scientifiques du Muséum national, Paris 2003
Société Jean-Jacques Rousseau: „Lettres de J. J. Rousseau a Antoine Gouan”, în: „Annales de la Société Jean-Jacques Rousseau”, Editura Jullien, vol. 10, Geneva 1914
.svg){kind=small}
