Andrei Eșanu
Andrei Eșanu (n. , Sculeni, URSS) este un istoric (doctor habilitat în istorie[1]), scriitor, profesor cercetător, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (2007),[2] membru de onoare al Academiei Române din 2011.[3] BiografieAndrei Eșanu s-a născut pe 16 iulie 1948, în satul Sculeni, raionul Ungheni, RSS Moldovenească, URSS. A făcut studii la facultatea de istorie a Universității de Stat din Chișinău. A lucrat aproape un an ca învățător de istorie, după care a fost angajat, în 1972, la Institutul de Istorie al AȘM.[4] Pasionat de istoria culturii și civilizației medievale și moderne din Sud-Estul și Estul Europei, savantul a efectuat cercetări în domenii precum istoria politică și relațiile internaționale, istoria militară a Țării Moldovei (sec. XIV–XIX); a analizat probleme de istorie și civilizație urbană medievală și modernă; probleme de istorie și cultură ecleziastică și spiritualitate; a scris studii despre mari personalități și centre de cultură ale Moldovei.[5][6] Prima problemă științifică, la rezolvarea căreia a contribuit, este cea legată de istoria învățământului, literatura didactică și răspândirea științei de carte în Moldova în sec. XV-XVIII. A scris circa 30 de lucrări la acest subiect, pritre care două monografii: Școala și învățământul în Moldova (sec. XV - încep. sec. XVIII), apărută la editura „Știința” din Chișinău în 1982, și Din vremuri copleșite de greutăți, publicată de editura „Universitas” din Chișinău în 1991.[4] Un alt bloc de probleme, care l-a preocupat de Andrei Eșanu, este istoria cărții tipărite și manuscrise. La acest capitol au fost scrise o serie de lucrări, printre care și o monografie Dimitrie Cantemir. „Descrierea Moldovei”. Manuscrise și ediții, tipărită la editura „Știința” din Chișinău în 1987. Alt grup de lucrări ale omului de știință este legat de istoriografia medievală a gândirii social-politice în Moldova medievală. Mai multe lucrări din acest bloc sunt consacrate în special operei și activității cărturărești ale unor personalități ale culturii medievale moldovenești: Grigore Ureche, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir ș.a.[4] În 1994, savantul și-a pierdut vederea. Din 1996, aproape toate lucrările științifice editate de Andrei Eșanu au fost elaborate în colaborare cu soția sa Valentina Eșanu. Academicianul a prezentat rapoarte și comunicări la circa 200 de forumuri științifice internaționale și naționale din RM și de peste hotare. Participă activ la viața științifică și culturală, fiind președinte al seminarului teoretic de la Institutul de Istorie, Stat și Drept (din 2003), membru al Comisiei de Experți pentru conferirea gradelor științifice și didactice a Comisiei Superioare de Atestare a RM. A fondat direcțiile de cercetare a culturii medievale, a istoriei științei și tehnicii la Institutul de Istorie al AȘM, laboratorul de cercetare a istoriei culturii la Universitatea de Stat din Moldova. Este membru al colegiilor de redacție al revistei „Destin Românesc” (București–Chișinău), „Revista de Istorie a Moldovei” (Chișinău), „Codrul Cosminului” (Suceava), al revistei „Limba Română” (Chișinău), al „Revistei Istorice” (București) și a „Studii și Materiale de Istorie Modernă” (București). A fost ales membru asociat al Institutului de Genealogie și Heraldică (Academia Română, Iași, 2000)[4][5] și membru de onoare Institutului de Studii Sud Est Europene al Academiei Române (București). Andrei Eșanu predă cursuri de bază la Facultatea de istorie a Universității de Stat și Universitatea „Ion Creangă” din Chișinău (1991-1994), la Institutul de perfecționare a cadrelor didactice din Chișinău, în fața învățătorilor din republică. A contribuit la reactivarea învățământului teologic în Republica Moldova, ținând prelegeri la Seminarul Teologic din Chițcani, la Facultatea de Teologie a Universității din Chișinău (până în 1993) și la Academia Teologică din Chișinău (1993-1994).[4] În 2010, Andrei Eșanu a fost inclus în Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, în urma unui decret al Președintelui Mihai Ghimpu.[1] Este căsătorit cu Valentina; împreună au crescut trei copii: Ștefan, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea Arte Plastice, și profesor la aceeași universitate, Mircea și Ionuț. Ștefan Eșanu a participat la pictarea catedralei „Nașterea Domnului” din Chișinău.[4][7] PublicațiiAndrei Eșanu a publicat peste 500 de lucrări, inclusiv 46 cărti printre care:
Din 2001 volumele publicate le semnează cu Valentina Eșanu. Premii și distincțiiPrintre premiile și distincțiile primite de Eșanu se numără:[4][6]
Note
Bibliografie
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia