La 21 februarie2014, după trei luni de proteste, guvernul și opoziția prin medierea politicienilor străini au semnat un acord pentru rezolvarea crizei politice. Cele mai importante puncte ale acestui acord au fost readucerea în vigoare a Constituției Ucrainei din 1994 și organizarea de alegeri anticipate imediat după adoptarea noii Constituția Ucrainene, dar nu mai târziu de luna decembrie a anului 2014.[3] A doua zi însă, Viktor Ianukovici a dispărut din Kiev cu o destinație necunoscută, iar Parlamentul a demis președintele în conformitate cu noua constituție, motivând că Președintele Ucrainei s-a retras într-un mod neconstituțional de la exercitarea competențelor constituționale și că nu își îndeplinește îndatoririle sale, stabilind data alegerilor prezidențiale la 25 mai 2014.[4]
În lunile ce au urmat, în unele regiuni ale țării cu majoritate sau cu minoritate semnificativă rusă, au apărut diverse tulburări soldate cu declarații separatiste și cu anexarea de către Rusia a Crimeei.
Candidați
21 de candidați au luat parte la alegeri; 7 dintre ei fiind înainteți de partide politice, 15 s-au auto-nominalizat.[6][7] Un total de 18 candidați au participat la cursa pentru alegeri prezidențiale în Ucraina, 2010.[8] Înainte de 7 aprilie 2014, patru membri ai Partidului Regiunilor s-au înscris în cursa pentru prezidențiale, dar pe 7 aprilie 2014 consiliul politic al partidului a exclus din partid candidații Serhii Tihipko, Oleh Țarov și Iuri Boiko. Pe 29 martie, la congresul Partidului Regiunilor s-a luat decizia de a-l înainta pe Mihailo Dobkin ca candidat la prezidențiale.[9]
Candidații au avut dreptul de a se nominaliza ei însăși la Comisia Electorală Centrală a Ucrainei între 25 februarie 2014 și 30 martie 2014. Ultima zi de înregistrare a candidaturilor a fost 4 aprilie 2014.[8][10][11]
Comisia Electorală Centrală a Ucrainei nu a putut să elimine din listă numele candidaților retrași din cursă după data limită de 1 mai 2014.[21][22][21][22]
Candidați respinși
Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a respins candidaturile lui O. Burnașova, V. Marinîci, A. Mahlai, A. Kuceriavenko, V. Ciopei, L. Rojnova, L. Maksimenko, D. Miroșnicenko, P. Rekal, T. Onopriuk, și Z. Abbasov.[23][24][25][26][27] Pe 3 aprilie 2014 CEC a respins alți trei candidați: Darth Vader, Evhen Terehov și Iuri Ivanițki.[28]
Pe 29 martie 2014, Vitali Kliciko (UDAR) și-a declarat susținerea pentru Petro Poroșenko,[29] și a anunșat că va participa la alegerile pentru Primar al orașului Kiev, în cadrul alegerilor locale care au avut loc concomitent cu alegerile prezidențiale.[30][31]
Rezultate
Prezența la urne pe regiuni
Petro Poroșenko a câștigat alegerile cu 54,7% din voturi.[32] Cel mai aproapiat concurent a fost Iulia Timoșenko, care a obținut 12,81% din voturi.[32] Comisia Electorală Centrală a Ucrainei a reportat o prezență la urne de peste 60%, excluzând acele regiuni care nu sunt sub control guvernamental.[33][34] În regiunea Donbas a Ucrainei doar 20% din secțiile de vot au fost deschise din cauza tulburărilor și violențelor cauzate de mișcarea separatistă est-ucraineană.[35] Of the 2,430 planned ballot stations (in Donbass) only 426 remained open for polling.[35]
Exit poll-urile au prezis victoria lui Poroșenko în scrutin[36] cu peste 55,9% din voturi.[35]
