Adsorbție

Adsorbția reprezintă în fizică fenomenul de reținere a moleculelor unei substanțe fluide (numite adsorbat) pe suprafața unui corp lichid sau solid (adsorbant). Datorită grosimii sale mici, această suprafață (numită strat superficial) poate fi considerată omogenă și având proprietăți specifice, diferite de cele ale fazelor separate.

Adsorbția este în general exotermă, fiind influențată de natura, concentrația și mărimea suprafeței de contact a celor două faze; de asemenea, crește cu mărirea presiunii și cu scăderea temperaturii.

Procesul invers poartă numele de desorbție.

Se deosebesc patru tipuri de adsorbții după natura corpului adsorbant și natura corpului adsorbit; astfel, există adsorbția solid-gaz, solid-lichid, lichid-gaz^[necesită citare] și lichid-lichid^[necesită citare]. Intensitatea gradului de adsorbție este direct proporțională cu presiunea și invers proporțională cu temperatura la care se află interfața adsorbant-adsorbit.

Adsorbția poate fi:

• de natură fizică, numită și adsorbție fizică, la care fenomenul adsobției se datorează acțiunii forțelor Van der Waals de atracție dintre moleculele adsorbantului și adsorbitului. Acest fenomen este similar procesului de condensare a lichidelor.

• de natură chimică, adesea numită și chemosorbție, fenomen în care gazul este menținut la suprafață de forțele chimice specifice substanțelor implicate. Formarea unor legături între moleculele adsorbantului și adsorbitului se realizează prin absorbția energiei de activare.

Izoterme

Procesul de adsorbție poate fi descris de mai multe ecuații.

Vezi și

Zeolit

Bibliografie

• Dima, Ion și alții: Dicționar de fizică, Editura enciclopedică română, București, 1972, (pag.11)
• Dima, Romulus ; Floarea, Octavian Operații de transfer de masă și utilaje specifice EDP București 1984 p 381-401
• Bratu, Emilian: Operatii și utilaje în industria chimică vol 3 Editura Tehnică Bucuresti 1982

Legături externe

• Electrochimica Acta