|
Adolf Dux
Adolf Dux (n. , Pozsony, Imperiul Austriac – d. , Budapesta, Austro-Ungaria) a fost un jurnalist, critic literar și traducător germano-maghiar, membru al Societății Kisfaludy. BiografieProvenea dintr-o familie de evrei săraci. A dovedit de copil o sete de cunoaștere și a urmat o școală evreiască. La vârsta de 13 ani l-a cunoscut pe Ferenc Deák la Adunarea Parlamentară de la Bratislava, iar Deák a fost entuziasmat de cunoștințele de geografie ale băiatului și i-a oferit trei monede de argint. Cu acești bani și-a cumpărat cărți și alte rechizite pentru a-și continua studiile. A urmat studiile secundare în orașul său natal și la Győr, apoi a studiat dreptul și filozofia la Universitatea din Bratislava. Acolo a învățat limba maghiară cu ajutorul unui dicționar și a reușit să traducă articole scurte din limba maghiară. În 1847, când Adolf Neustadt a venit la Bratislava și a preluat ziarul Pressburger Zeitung, Dux a fost angajat. Mai târziu a tradus poezii maghiare pentru ziarul Pannonia. În 1848, atunci când au început primele persecuții evreiești, iar evreii din presa maghiară au fost acuzați de simpatii germane și austriece, el a dovedit un spirit patriotic maghiar. Și-a continuat studiile la Viena în 1849, obținând un doctorat în filozofie. A lucrat o perioadă la Oesterreichische Zeitung, alături de Konrád Warrens, dar în 1852 a fost nevoit să părăsească Viena. A revenit în orașul său natal și a lucrat timp de doi ani ca profesor la o școală reală și jurnalist la Pressburger Zeitung. În 1855 s-a mutat la Pesta, unde a lucrat aproape permanent la ziarul de limbă germană Pester Lloyd,[1] cu excepția câtorva ani în care a fost angajat al ziarului Ungarischer Lloyd și al anului 1865 când a lucrat la General-Correspondenz din Viena. Nu cunoștea la acel moment suficient de bine limba maghiară pentru a fi scriitor, dar și-a asumat sarcina de a prezenta și de a răspândi literatura maghiară prin traduceri și critici literare. A făcut astfel servicii importante literaturii maghiare. Dux a fost primul traducător al lui Sándor Petőfi în limba germană, publicând în 1846 la Viena volumul Ausgewählte Dichtungen von Petőfi. A tradus, de asemenea, tragedia maghiară Bánk bán de József Katona (publicată în 1858 la Leipzig), precum și numeroase poezii ale lui József Eötvös (Kartäuser), Mihály Vörösmarty, János Arany și a multor altor poeți maghiari.[1] A alcătuit recenzii, studii critice, note biografice și alte articole care au fost folosite în ziarele de limbă germană și în special în enciclopedii. A publicat, de asemenea, câteva povestiri originale în limba germană sub titlul Deutsch-Ungarisches (Viena 1871), precum și studii literare și cultural-istorice, care au apărut în volumul intitulat Aus Ungarn (Leipzig, 1879).[1] Pentru meritele sale în popularizarea literaturii maghiare a fost ales în 1867 ca membru străin al Societății Kisfaludy. Efortul depus l-a epuizat fizic și i-a grăbit sfârșitul. A murit pe 20 noiembrie 1881 la Budapesta, iar, cu prilejul înmormântării, jurnalistul și omul politic Miksa Falk a rostit cu discurs emoționant de adio. Ulterior, pe 22 februarie 1882, Albert Sturm a ținut un discurs comemorativ în cadrul Societății Kisfaludy. Pe casa în care s-a născut a fost amplasată în 1882 o placă memorială. Scrieri
Note
Bibliografie
Legături externe
|
||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
