A. B. Yehoshua
Avraham B. Jehoshua (în ebraică אברהם ב. יהושע), cunoscut ca Abraham „Buli” Yehoshua sau pe scurt A.B.Yehoshua - pronunțat Alef Bet Yehoshua (n. , Ierusalim, Palestina sub mandat britanic – d. , Tel Aviv, Israel) a fost un romancier, eseist și dramaturg israelian. A fost laureat al Premiului Israel, al Premiului EMET, al Premiului Dan David și al Premiului Médicis pentru literatură străină, profesor de literatură ebraică și comparată la Universitatea din Haifa. ViațaA.B. Yehoshua sau după numele sau la naștere, Abraham Gavriel Yehoshua, s-a născut și a crescut la Ierusalim, în cartierul Kerem Avraham. Familia tatălui său, Yaakov Yehoshua, istoric specializat în istoria Ierusalimului este o familie sefardă care locuia în acest oraș de cinci generații. Străbuni ai ei veniseră în Palestina Otomană din Salonic și Praga. Familia mamei, Malka născută Rozilio, era de asemenea sefardă, cu rădăcini în Maroc. În anul 1932 ea a părăsit orașul Mogador din inițiativa tatălui ei, Avraham Rozilio, care voia ca înainte de a muri, să se stabilească la Ierusalim . Mai târziu, scriitorul a descris disputele din familie în legătură cu educația sa. Obștea din care facea parte tatăl, sefarzi vorbitori de limba iudeo-spaniolă sau ladino, îi părea mamei la fel de străină ca și comunitatea așkenază sionistă, majoritară în rândurile evreilor din Palestina din vremea aceea. Ea vorbea franceza, nu știa ladino, si nu simțea față de comunitatea sefardă a soțului și a orașului, nici un fel de atracție emoțională. Ambiția ei era de a se apropia de main stream-ul populației sioniste așkenaze și nu de ceea ce i se părea o obște marginală ca aceea a sefarzilor foarte tradiționaliști din Ierusalim. Tatăl scriitorului, în schimb, se vedea legat trup și suflet, de patrimoniul cultural al acestora din urmă. Totuși, el devenise mai puțin religios, frecventa sinagoga numai sâmbetele și de sărbători, și și-a înscris fiul la școli laice. A.B.Yehoshua a primit, în cele din urmă, o educație laică sionistă cu o orientare socialistă. El a învățat la Gimnaziul ebraic din cartierul elitei intelectuale a Ierusalimului - Rehavia. Ulterior el s-a înrolat în armata israeliană. În cadrul unității de parașutiști a Nahal (Tineretul agricol combatant) a luat parte la operații de represalii din anii 1950 contra fedainilor palestinieni și la Campania din Sinai din 1956. După eliberarea din armată, A.B.Yehoshua a locuit o scurtă vreme în kibuțul Hatzerim, apoi a studiat literatura și filozofia la Universitatea Ebraică din Ierusalim. După absolvire a predat literatura ebraică în licee și, începând din 1972, a fost conferențiar, și apoi profesor de literatură ebraică și comparată la Universitatea din Haifa. După pensionare, a fost profesor emerit al acestei universități. A fost mentorul multor scriitori, între care Mordechay Hertel. În 1963 Yehoshua a plecat la Paris pentru studii la Sorbona, și a rămas în capitala Franței până în 1967. Paralel cu îndatoririle academice, a fost activ în acea perioadă ca secretar general al Uniunii Mondiale a Studenților Evrei. În 1974 a fost scriitor rezident la Colegiul Saint Cross de la Universitatea Oxford, apoi, în mai multe rânduri a predat ca profesor oaspete la Universitățile Harvard (1977), Universitatea Chicago (1988, 1997, 2000) și Princeton (1982). Haifa, oraș în care a locuit o perioadă îndelungată, ca și Universitatea din Haifa, sunt reflectate în cărțile sale sub diferitele lor aspecte. Ulterior, scriitorul a locuit în orașul Givatayim. El a fost căsătorit cu Rivka (Ika), psihanalistă (decedată în septembrie 2016), și are trei copii. Avarham B.Yehoshua s-a angajat în favoarea procesului de pace israelo-arab/palestinian și a luat parte la întâlniri legate de așa numita "Inițiativă de pace de la Geneva". OperaRomane
Povestiri
Piese de teatru
Cărți pentru copii
Premii și onoruri
A.B.Yehoshua este doctor honoris causa al lui Hebrew Union College (1990), al Universităților din Tel Aviv (1998) și Torino (1999), al Universității Bar Ilan (2000) și al Școlii Normale Superioare din Pisa (2012) Volume publicate în limba română
Legături externeNote
|
Portal di Ensiklopedia Dunia