中世紀摩爾達維亞史書中,摩爾達維亞人稱自己是摩爾多維尼人(Moldoveni,和現在的摩爾達維亞人相同),並且記載摩爾達維亞人、瓦拉幾亞人、特蘭西瓦尼亞人是同一起源,講相同語言。摩爾達維亞大公斯特凡三世(1457年 - 1504年)曾下令編纂記載1457年到1499年期間歷史的史書,書名是「Dy Cronycke Des Stephen Woywoda auss Wallachey(瓦拉幾亞大公斯蒂芬的歷史書)」[11]。摩爾達維亞重要的編年史學家格里戈雷·乌雷凯(英语:Grigore Ureche)曾說匈牙利王國境內的羅馬尼亞人和摩爾達維亞人都是「羅馬人」,有著相同的起源[12]。另外,米龙·科斯廷(英语:Miron Costin)在他自己編纂的史書中說摩爾達維亞人「最為正確的名稱」是「Rumân」,這一名稱來自于羅馬帝國,並且這一名稱在民族的歷史中一直得到了保持。據記載,摩爾達維亞人從來不說「你說摩爾達維亞語嗎?」,而使用「你說羅馬尼亞語嗎?」[13]。米龙·科斯廷的兒子,尼古拉·科斯廷(英语:Nicolae Costin)也在他的著作中表達了與其父相同的見解[14]。瓦拉幾亞的編年史學家康斯坦丁·坎塔库济诺(英语:Constantin Cantacuzino (stolnic))表示羅馬尼亞人是指在瓦拉幾亞居住的羅馬尼亞人、在特蘭西瓦尼亞居住的人和摩爾達維亞人,這些人說相同的語言,有著相同的起源[15]。編年史家,摩爾達維亞大公及普鲁士科学院會員迪米特里耶·坎泰米尔曾編纂過多本歷史書籍。其中一本的書名是「Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor(羅馬尼亞·摩爾多瓦·瓦拉幾亞永續性的記録),這本書是應普魯士科學學會的請求在圣彼得堡執筆的。最初用拉丁語編纂,後坎泰米爾將其翻譯為羅馬尼亞語。坎泰米爾在這本書的開頭部份稱這本書是「關於所有羅馬尼亞人土地的歷史書」(Hronicon a toată Ţara Românească),「這些地區後來被分為摩爾達維亞、瓦拉幾亞、特蘭西瓦尼亞」(care apoi s-au împărţit în Moldova, Muntenească şi Ardealul)。這本書是第一部用拉丁語寫作(pre limba latinească),然後被翻譯為羅馬尼亞語(pre limba românească)的著作。書中將特蘭西瓦尼亞人、摩爾達維亞人、瓦拉幾亞人都稱為羅馬尼亞人(carii cu toţii cu un nume de obşte români să chiamă)。
特蘭西瓦尼亞薩克森人格奥尔格·冯·赖歇施托费尔(羅馬尼亞語:Georg von Reicherstorffer)曾以斐迪南一世的使者身份訪問瓦拉幾亞和摩爾達維亞。1527年和1535年,他到訪摩爾達維亞公國,并編纂了兩本遊記「Moldaviae quae olim Daciae pars, Chorographia」(1541年)和「Chorographia Transylvaniae」(1550年)。其中關於摩爾達維亞地理的部份有如下記載:(摩爾達維亞)除了這一名稱之外,也稱瓦拉幾亞;關於摩爾達維亞居民的語言,則有「羅馬語(義大利語)現在仍在使用⋯⋯、(摩爾達維亞的)瓦拉幾亞人是義大利系的民族,正如他們的主張,他們是古羅馬人的末裔」的記載[19]。維羅納出身的編年史家和軍人亚历山德罗·瓜尼尼(英语:Alessandro Guagnini)曾兩次到訪摩爾達維亞,并曾幫助伊万·雅各布·赫拉克利德(英语:Ioan Iacob Heraclid)獲得公位。瓜尼尼在之後執筆了名為「Vita despothi Principis Moldaviae」的書籍。這本書是關於伊万·雅各布·赫拉克利德的書籍,其中有如下關於摩爾達維亞人的記述「瓦拉幾亞人稱自己是『羅馬人』,起源自義大利的羅馬。他們的語言是拉丁語和義大利語的混合物,若是義大利人會比較容易和瓦拉幾亞人溝通[20]」。一位被認為是耶穌會人士的義大利人在他1587年的遊記中,關於摩爾達維亞人有如下內容:「這些人信仰希臘正教,喜歡與古羅馬有關的食物,這大概是因為他們的語言是通俗拉丁語,以及他們認為自己是羅馬人的子孫也自稱為羅馬人」[21]。
另外根據這些記錄,居住在附近的斯拉夫人稱摩爾達維亞人為弗拉赫人,這與瓦拉幾亞及特蘭西瓦尼亞、巴爾幹半島一帶居住的以羅曼語族為母語的人稱呼相同[22]。人文学者尼古拉·奥拉胡斯在其著作「Hungaria et Attila」中記載,摩爾達維亞人與瓦拉幾亞人有相同的語言、習慣、信仰,只有服裝不同。並且,摩爾達維亞人和其他弗拉赫人的語言在過去都是羅馬的語言(拉丁語),他們都是羅馬帝國入植者的子孫[23]。
同様,1643年,在摩爾達維亞大公瓦西里·卢普(英语:Vasile Lupu)的財政支持下,摩爾達維亞主教瓦尔拉姆·莫措克(Varlaam Moţoc)編纂了一些宗教書籍。這些書籍收錄了從斯拉夫語翻譯的74條戒律,書名是「Carte Românească de Învăţătură」(羅馬尼亞語的宗教書),全書以羅馬尼亞語書寫(pre limba Romeniască)[25]。根據盧普的序文(Cuvânt),這本書是爲了「居住在各地的所有羅馬尼亞人」而編纂。這本書也稱「瓦尔拉姆的説教」,在摩爾達維亞印刷,是最早在瓦拉幾亞和特蘭西瓦尼亞等附近諸國居住的羅馬尼亞語使用者普及的書籍[26]。16世紀到17世紀,居住在特蘭西瓦尼亞的匈牙利人逐漸偏向加爾文派。1642年,爲了在羅馬尼亞語使用者中普及加爾文派,他們的著作被翻譯為羅馬尼亞語。對此,瓦拉幾亞和摩爾達維亞的主教被召集在雅西開會。摩爾達維亞府主教瓦尔拉姆在1645年發表名為「Răspuns la Catehismul calvinesc」的文章,這是一封對居住在特蘭西瓦尼亞的羅馬尼亞人得公開信。他以「特蘭西瓦尼亞的基督教徒、正教的信徒們、以及我們使徒継承教会的信眾們、被愛的基督教徒、我們都屬於單一的羅馬尼亞民族、我們擁有相同的信仰」來稱呼這些人[27]。
瓦西里·卢普統治下的摩爾達維亞主教多索夫泰伊(英语:Dosoftei)編纂的另外一本宗教書籍「Dumnezaiasca Liturghie」用羅馬尼亞語書寫(tiparita româneste)。多索夫泰伊在這本書的開篇提到,他是爲了羅馬尼亞民族的和諧(Cuvânt depreuna catra semintia rumaneasca)和羅馬尼亞語而編纂了這本書(acest dar limbii rumânesti)。並且這本書籍是從希臘語(de pre elineasca)翻譯自羅馬尼亞語(pre limba rumâneasca)[28]。不過,在比薩拉比亞執筆的宗教書籍則稱這門語言是「摩爾多瓦語」。1819年在基希訥烏印刷的Menologium一書則稱這本書是自斯拉夫語翻譯自摩爾多瓦語(тълмъчиндуль де пре лимба Словенѣскъ пре чѣ Молдовенѣскъ),此外1821年的Typikon(英语:Typikon)一書也有相同的表述(Сау тълмъчить Молдовенеще де пре чель Словенескь)[29][30]。
外交官見解
奧地利帝國的約瑟夫二世及俄羅斯帝國的葉卡捷琳娜二世都希望当時在鄂圖曼帝國保護下的瓦拉幾亞和摩爾達維亞能夠統一,成為俄羅斯和奧地利之間的獨立緩衝國。新國家的名稱被提議為「達契亞」,包含摩爾達維亞和瓦拉幾亞及比薩拉比亞,葉卡捷琳娜二世希望其能置於俄羅斯影響之下,這一想法展現在所謂「希臘計劃」中[31]。在1793年英國國會辯論中,怀特布雷德(Whitebread)在陳述關於法國計劃將比利時從奧地利帝國分離獨立的方案時,提到埃德蒙·伯克提出的將瓦拉幾亞、摩爾達維亞、比薩拉比亞統合,從鄂圖曼帝國獨立建立「多瑙圈」(Circle of the Danube)的方案[32]。1747年到1762年就任英國駐鄂圖曼帝國伊斯坦布爾大使的詹姆斯·波特(英语:James Porter (English diplomat))在回憶錄中說鄂圖曼帝國內人口僅次于斯拉夫人的是「盧梅利亞人(Rumelians)」,或稱「羅馬人(Romani)」,而自稱「盧姆利(Rumuryi)」的摩爾達維亞人和瓦拉幾亞人包含在其中[33]。
這些情況并沒有出現在俄羅斯帝国統治下的比薩拉比亞。比薩拉比亞政權實行的俄羅斯化政策在上流社會中取得了一定的效果,但在占多數的摩爾多瓦農民中并沒有影響。羅馬尼亞政治家塔凯·约内斯库(英语:Take Ionescu)當時曾說「羅馬尼亞人地主在籠絡政策的影響下被俄羅斯化,政府允許他們保留該省行政高級職位,而農民們對民族問題並不關心:并沒有爲了脫羅馬尼亞化而設置的學校;雖然教會用俄羅斯語進行奉神礼,但影響很小。」[38][39]。布加勒斯特大學的講師克里斯蒂娜·彼得雷斯库(Cristina Petrescu)認為比薩拉比亞錯過了「聯合公國(瓦拉幾亞和摩爾達維亞)以成為現代國家為目標的改革」[40][41]。伊里娜·利韦泽亚努[42]認為在20世紀早期,居住在過去摩爾達維亞公國所有地區的農民們比城市居民更傾向認為自己是摩爾達維亞人[43]。卡爾·馬克思在他關於瓦拉幾亞和摩爾達維亞、俄羅斯帝國的兩篇手記中,批評了俄羅斯合併比薩拉比亞和兩公國多次被佔領。關於「摩爾多-瓦拉幾亞」的居民,馬克思認為其說東方意大利語,稱自己是羅馬尼亞人,其他民族則稱他們是弗拉赫人或瓦拉幾亞人。他還認為羅馬尼亞人居住在瓦拉幾亞、摩爾達維亞、特蘭西瓦尼亞、巴納特、布科維納、比薩拉比亞。並且馬克思在1854年10月2日發表在紐約護民官(英语:New York Tribune)的一篇關於克里米亞戰爭(1853年 - 1856年)的文章中提到比薩拉比亞的「羅馬人」被俄羅斯人命令離開村莊和城鎮,并表示他比瓦拉幾亞和摩爾達維亞的「羅馬人」更對此感到遺憾[44]。弗里德里希·恩格斯在他于1890年執筆的「俄羅斯沙皇制度的對外政策」第2章中有如下內容「俄羅斯人民族主義雖有部份是因為葉卡捷琳娜的侵略所導致 - 但我不認為這具有正當性 - 不論用什麼樣的藉口,這都和亞歷山大大帝的行為完全不同。芬蘭是芬蘭人和瑞典人的土地、比薩拉比亞是羅馬尼亞人的土地、波蘭王國是波蘭人的土地」[45]。弗拉基米爾·列寧在他早期的著作《俄羅斯資本主義的發展(英语:The Development of Capitalism in Russia)》(1899年)中曾寫道「許多情況下,在帝國國境部份被置於隸屬下的民眾,其國境另一側居住相同的民族,并實現了建立獨立民族國家(特別是我國西部和南部的國境 - 芬蘭人、瑞典人、波蘭人、烏克蘭人、羅馬尼亞人 - 尤為明顯)」[46]。
1849年,喬治·朗(George Long)認為瓦拉幾亞和摩爾達維亞只是被政治邊境分隔,其歷史有著很強的關聯。關於摩爾達維亞,他則說那裡的主要民族是「瓦拉幾亞人」,他們稱自己是「盧蒙人」(Roomoon)[47]。民族學家罗伯特·戈登·莱瑟姆(英语:Robert Gordon Latham)在1854年寫到,瓦拉幾亞人和摩爾達維亞人、比薩拉比亞人都稱呼自己是「羅馬人」(Roman)或「羅馬尼亞人」(Rumanyo),並且作者也用這一名字稱呼馬其頓以羅曼語族為母語的人[48]。同様,1854年德國人兄弟阿瑟·肖特(Arthur Schott)和阿尔贝特·肖特(Albert Schott)在他們的著作「Walachische Mährchen(瓦拉幾亞的童話)」的開篇中提到,弗拉赫人(瓦拉幾亞人)在瓦拉幾亞、摩爾達維亞、特蘭西瓦尼亞、匈牙利、馬其頓、色薩利居住[49]。他們還提到當他們詢問瓦拉幾亞人關於他們是誰的問題時,回答是「Eo sum Romanu(我是羅馬尼亞人)」[50]。
"Dar ce am câştigat având la conducere oameni care ştiau că limba e română şi că noi suntem români, dar au recunoscut acest adevăr doar după ce au plecat de la guvernare? Eu nu am venit să manipulez cetăţenii, ci să le spun adevărul."
將摩爾多瓦的民族意識從羅馬尼亞中分離,使其成為完全不同事物的嘗試是蘇聯從1924年開始的。1940年比薩拉比亞割讓給蘇聯之後進一步升級。獨立後的摩爾多瓦共和國共產黨人黨繼承了這一政策,這些主張稱作摩爾多瓦主義。摩爾多瓦主義是指否定摩爾多瓦人和羅馬尼亞人民族同一性,甚至否定兩者使用相同語言的想法[74]。美國的歷史學者詹姆斯·斯圖爾特·奧爾森(英语:James Stuart Olson)在他的著作「An Ethnohistorical dictionary of the Russian and Soviet empires」中認為,摩爾達維亞人和羅馬尼亞人在羅馬尼亞語、民族性、以及歷史上有很深的關係,因其歷史而逐漸被視為相同民族[75]。
^Constitution of the Republic of Moldova. Article 13, Chapter 1. 1994-06-29. The official language of the Republic of Moldova is Moldovan, written in Latin script.
^Raisa Lozinschi. SRL «Moldovanul». Jurnal de Chișinău. [2008-11-20]. (原始内容存档于2008-08-22) (罗马尼亚语). Conf. Univ. Dr. Gheorghe Paladi, preşedintele Asociației Istoricilor din R. Moldova: «Noi întotdeauna am susţinut comunitatea de neam şi ne-am considerat români ca origine, etnie, limbă.»
^About the controversy over Moldovan identity and language, in French : N. Trifon, "Guerre et paix des langues sur fond de malaise identitaire" in République de Moldavie : un Etat en quête de nation, Paris, Non Lieu, 2010, P. 169-258.
^Rumânii, câţi să află lăcuitori la Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovénii şi toţi de la Râm să trag.
^Despre diferitele numiri ale poporului moldovean şi muntean. Numele cel mai adevărat, autentic de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeauna între dânşii ... până astăzi; acelaşi nume este dat îndeobşte şi muntenilor şi moldovenilor şi celor care locuiesc în ţara Transilvania. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie moldoveneşte spune: ştiu româneşte...
^Aşea toate neamurile sunt cu multe numere, după vreme toate suntu... Aşea şi neamul acesta, ce scriem ţărilor acestora (Moldova, Ţara Muntenească şi Ardeal), nume dreptu şi mai vechiu este român, adică râmlean de la Roma…
^Însă rumânii înţeleg nu numai ceştia de aici, ce şi den Ardeal, care încă şi mai neaoşi sunt, şi moldovenii şi toţi câţi şi într-altă parte să află şi au această limbă, măcară să fie şi ceva şi mai osebită în nişte cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis şi mai sus, tot romani îi ţinem, că toţi aceştia dintr-o fântână au izvorât şi cură.
^After a journey through Wallachia, Moldavia and Transylvania Ferrante Capecci reports in 1575 that the inhabitants of these provinces call their language “româneşti” ("romanesci") : “Anzi essi si chiamano romanesci, e vogliono molti che erano mandati quì quei che erano dannati a cavar metalli...” in: Maria Holban, Călători străini despre Ţările Române, Bucharest, Editura Stiinţifică, 1970, vol. II, p.158 – 161.
^Frenchman Pierre Lescalopier writes in 1574 that those who live in Moldavia, Wallachia and most of Transylvania, “ think they are true heirs of the romans and call their language “româneşte”, that is Roman: "Tout ce pays: la Wallachie, la Moldavie et la plus part de la Transylvanie, a esté peuplé des colonies romaines du temps de Trajan l’empereur… Ceux du pays se disent vrais successeurs des Romains et nomment leur parler romanechte, c'est-à-dire romain … " in Voyage fait par moy, Pierre Lescalopier l’an 1574 de Venise a Constantinople, in: Paul Cernovodeanu, Studii şi materiale de istorie medievală, IV, 1960, p. 444.
^The Croat Ante Verančić states in 1570 that « Vlachs » from Transylvania, Moldavia and Wallachia say that they are « romani » : „...Valacchi, qui se Romanos nominant...„ “Gens quae ear terras (Transsylvaniam, Moldaviam et Transalpinam) nostra aetate incolit, Valacchi sunt, eaque a Romania ducit originem, tametsi nomine longe alieno...“ De situ Transsylvaniae, Moldaviae et Transaplinae, in Monumenta Hungariae Historica, Scriptores; II, Pesta, 1857, p. 120.
^„...pe lângă aceasta se mai cheamă şi Valahia, de la Flacci o gintă romană, căci romanii după ce au înfrânt şi nimicit pe geţi, au adus aci colonişti sub conducerea unui oarecare Flaccus, de unde s-a numit mai întâi Flaccia, apoi, prin stricarea cuvântului, Valahia. Această părere este întărită de faptul că vorbirea romană mai dăinuieşte încă la acest neam, dar atât de alterată întru toate, încât abia ar mai putea fi înţeleasă de un roman. Aşadar, românii sunt o seminţie italică ce se trage, după cum zic ei, din vechii romani...” Adina Berciu-Drăghicescu , Liliana Trofin. Culegere de documente privind istoria Romanilor din secolele IV – XVI, Partea I, Editura Universitatii, Bucuresti, 2006
^Adolf Armbruster, Romanitatea românilor: istoria unei idei, Editia a II-a, Editura Enciclopedică, București, 1993, pg. 47
^CARTE ROMÂNEASCĂ // DE ÎNVĂŢĂTURĂ // DUMENECELE // preste an şi la praznice împărăte- // şti şi la sfinţi Mari. // Cu zisa şi cu toată cheltuiala // LUI VASILIE VOIVODUL // şi domnul ţării Moldovei din multe // scripturi tălmăcită. din limba // slovenească pre limba Romeniască. // DE VARLAAM MITROPOLITUL // De Ţara Moldovei. // În Tipariul Domnesc. În Mănăstirea // a trei S(feti)teli în Iaşi de la Hs. 1643, The Book description on Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, Baia Mare
^iubiţilor creştini şi cu noi de un neam români, pretutindeni tuturor ce se află în părţile Ardealului şi în alte părţi pretutindeni ce sunteţi cu noi într-o credinţă[1]
^ 34.034.1Lucian Boia, History and Myth in the Romanian consciousness, p 129
^Goina, Călin. How the State Shaped the Nation: an Essay on the Making of the Romanian Nation in Regio - Minorities, Politics, Society. Néprajzi Múzeum. No 1/2005. pp. 158-160, 161-163
^Sorin Mitu, National identity of Romanians in Transylvania
^Goina, Călin. How the State Shaped the Nation: an Essay on the Making of the Romanian Nation in Regio - Minorities, Politics, Society. Néprajzi Múzeum. No 1/2005. pp. 165-167
^Petrescu, Cristina. Contrasting/Conflicting Identities: Bessarabians, Romanians, Moldovans in Nation-Building and Contested identities: Romanian & Hungarian Case Studies. Editura Polirom. 2001. pp. 154-155
^Livezeanu, Irina. Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930. Cornell University Press, 2000. p.94
^Petrescu, Cristina. Contrasting/Conflicting Identities: Bessarabians, Romanians, Moldovans in Nation-Building and Contested identities: Romanian & Hungarian Case Studies. Editura Polirom(英语:Polirom). 2001. pp. 154-155
^Goina, Călin. How the State Shaped the Nation: an Essay on the Making of the Romanian Nation in Regio - Minorities, Politics, Society. Néprajzi Múzeum. No 1/2005. p. 165
^Livezeanu, Irina. Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930. Cornell University Press, 2000. p.92
^Petrescu, Cristina. Contrasting/Conflicting Identities: Bessarabians, Romanians, Moldovans in Nation-Building and Contested identities: Romanian & Hungarian Case Studies. Editura Polirom. 2001. p. 156
^King, Charles. The Moldovans: Romania, Russia, and the politics of culture. Hoover Press. 2000. p. 34
^Sorin Alexandrescu, Paradoxul roman, page 48. "Prezenta militara romaneasca in Basarabia nu a cauzat deci unirea - vointa politica pentru aceasta exista oricum - ci doar a consolidat-o
^Livezeanu, Irina. Cultura si Nationalism in Romania Mare 1918-1930. 1998 p.115
^Livezeanu, Irina. Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930. Cornell University Press, 2000. pp. 98-99
^Livezeanu, Irina. Cultural Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930. Cornell University Press, 2000. p.93
^ 59.059.1Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the politics of culture, Hoover Institution Press, Stanford University, 2000
^ 60.060.1Petrescu, Cristina. Contrasting/Conflicting Identities: Bessarabians, Romanians, Moldovans in Nation-Building and Contested identities: Romanian & Hungarian Case Studies. Editura Polirom. 2001. p. 154
^Petrescu, Cristina. Contrasting/Conflicting Identities: Bessarabians, Romanians, Moldovans in Nation-Building and Contested identities: Romanian & Hungarian Case Studies. Editura Polirom. 2001. p. 157
^Bugai, Nikolai F.: Deportatsiya narodov iz Ukainyi, Belorussii i Moldavii - Deportation of the peoples from Ukraine, Belarus and Moldova. Druzhba Narodov, Moscow 1998, Dittmar Dahlmann & Gerhard Hirschfeld. - Essen 1999, pp. 567-581
^Istoria românilor în şcolile moldovene: Vlad Filat vrea, Marian Lupu nu (页面存档备份,存于互联网档案馆)
Vlad Filat, president of PLDM
"Vom învăţa istoria noastră - cea a românilor, aşa cum este şi firesc"/"We will teach our history - that of Romanians, as it is natural"
Marian Lupu, president PD:
"După părerea noastră, cea mai bună variantă [...] ar fi istoria statului nostru – istoria Republicii Moldova. Fără a pune accente pe momente sensibile, care ar putea duce la o scindare în societate.", a zis liderul Partidului Democrat, Marian Lupu/"In our opinion, the best option [...] would be the history of our state - the history of the Republic of Moldova. Without focussing on the sensitive moments, which would bring division in our society"
Bugai, Nikolai F.: Deportatsiya narodov iz Ukainyi, Belorussii i Moldavii - Deportation of the peoples from Ukraine, Belarus and Moldova. Druzhba Narodov, Moscow 1998, Dittmar Dahlmann & Gerhard Hirschfeld. - Essen 1999, pp. 567–581
Charles Upson-Clark, Bessarabia, Dodd, Mead & Co., N.Y., 1927
Frederick Kellogg, A history of Romanian historical writing, Bakersfield, Ca., 1990
Charles King, The Moldovans: Romania, Russia, and the politics of culture, Hoover Institution Press, Stanford University, 2000. ISBN 0-8179-9792-X
S. Orifici, The Republic of Moldova in the 1990s : from the declaration of independence to a democratic state, Geneve 1994
A. Pop, The Soviet-Romanian controversy & Moldova's independence policy, Romanian review of international studies, 26, 1992
Hugh Seton-Watson, New nations & states, London 1997
Roger-William Seton-Watson, A history of the Romanians, Cambridge Univ. Press 1934
G. Simon, Nationalism & Policy toward nationalities in the Soviet Union, Boulder, S.F., Ca, & Oxford, 1991